RECUPERARE NEUROMOTORIE
SANSELE de RECUPERARE a HEMIPLEGIEI si HEMIPAREZEI

Factori limitativi

-varsta inaintata si/sau afectarea gandirii vointei si mai ales a increderii generale in sine ;
-dimensiunea si localizarea leziunii cerebrale ;
-afectare senzitiva superficiala si mai ales  afectarea profunda (kinestezie) ;
-afectarea capacitatii de comunicare ;
-tulburari de atentie si de vointa (pot fi testate folosind interfata motorie pe partea sanatoasa) ;
-alte suferinte preexistente sau evolutive, neurologice, musculare, osoase sau articulare care afecteaza capacitatea de miscare sau gandirea.

Cu toate acestea, practic nu exista o situatie in care un un pacient hemiparetic sau plegic sa nu beneficieze in mod evident de recuperarea medicala prin miscare, si trebuie sa tinem cont ca absolut orice progres este pentru ei exrem de valoros.

Lucrez de peste douazeci de ani ca profesor de recuperare medicala in serviciul de recuperare neurologica al unuia dintre cele mai mari spitale din Romania, Spitalul Fundeni, Clinica de Neurologie.

Din experienta observarii sutelor de pacienti cu accident vascular internati anual, pot sa afirm ca nici intinderea si profunzimea accidentului si nici alte importante caracteristici ale afectari nu au importanta mai mare decat motivatia, vointa, perseverenta si increderea pacientului in specialist, in sine insusi si in valoarea exersarii. Ele pot face baza chiar pentru o refacere la nivelul in care deficienta devine cu greu observabila din afara sau chiar o refacere completa.
Este normal ca un om care dintr-o data se vede paralizat, in imposibilitatea de a se misca sa sufere un soc emotional, sa fie foarte speriat, chiar disperat. El este insa un supravietuitor cu sanse de refacere.
Ocupatia mea principala este reabilitarea motorie a pacientilor cu afectiuni neurologice grave. Am obtinut rezultatele cele mai spectaculoase in tratarea cu mijloace fizice exact a acestor paralizii de origine centrala care constituie cauza principala de handicap a tuturor timpurilor, in toata lumea: accidentul vascular cerebral (stroke).
 

oameni2

Stiu ca visul oricarui pacient cu o astfel de paralizie este pastila sau injectia minune care sa-l faca, incepand cu dimineata urmatoare, sa mearga si sa se miste dinnou ca inainte de accident. Tuturor oamenilor care se asteapta la atfel de minuni le pot spune ca exersarea "cu cap" a miscarilor este singura cale  de a educa creierul care este capabil sa coordoneze din nou partea afectata.

Este absurd sa ne inchipuim este ca am putea sa inghitim o pastila pentru invatarea pasilor de dans, a inotului sau a mersului pe bicicleta. Oamenii cauta ajutor, incercand orice de la descantece pana bioenergie. Există sute de tratamente de îngrijire alternativă pentru hemiplegie, care includ utilizarea de plante de leac, acupunctura, masaj, yoga, meditaţie şi multe suplimente speciale pentru aceasta boala. Multi pacienti au urmat astfel de tratamente dar niciodata nu am simtit ca ne-au put ajuta macar cu putin. Majoritatea acestor tratamente alternative oferă doar promisiuni false unele situindu-se la frontiera escrocheriei. Dacă vă decideţi să utilizaţi orice astfel de tratament, discutaţi acest lucru primul, cu medicul dumneavoastră si apoi cu fizioterapeutul. Au fost cazuri în care foarte mult rau a fost provocat de unele din aceste tratamente scumpe dar nici unul inafara alimentelor sanatoase si a unui stil de viata echilibrat nu si-a facut o buna datorie.

Desi nu exista nici un tratament medical special pentru hemiplegie, tratamentele medicamentoase conventionale disponibile fac o mare diferenta de calitate a stilului de viaţă si a profilaxiei repetarii si evitarii complicatiilor atacului cerebral. Atentie, daca isi inchipuie cineva ca poate fara acordul medicului sa intervina in schimbarea dupa ureche a tratamentul pe care acesta vi l-a prescris sau chiar sa il intrerupa, acela va face o greseala enorma care nu poate fi corectata decat rapid impreuna cu doctorul specialist.

Urmaresc de multi ani cercetarile in domeniul celulelor stem. Atentia mi-a fost atrasa la o emisiune de pe Discovery Chanel.Era vorba despre o cercetare experimentala unde catorva soricei li se extirpase un centimetru din maduva spinarii dupa care li s-au implantat in acel loc celule stem. Spre surprinderea cercetatorilor, celulele noi au reusit sa transmita semnalul nervos dintr-o parte in cealalta a leziunii provocate, astfel incat, nu dupa mult timp, soriceii pusi intr-un acvariu aveau niste miscari (chiar daca total necoordonate) in membrele inferioare. Inclin sa am sperante ca in acest domeniu al medicinei progresele stiintifice vor putea da sperante adevarate pacientului cu accident vascular cerebral (AVC)

Pana la aparitia mult visatelor "piese de schimb" cu care sa inlocuim portiunile de creier distruse de accidentul vascular, avem acum solutia salvatoare capabila sa vindece pacientul perseverent : exersarea, facuta "cu cap" a miscarilor afectate.
Cuvintele de ordine: MISCAREA CORECTA - ATENT AUTOSUPRAVEGHEATA PENTRU A FI PROMPT CORECTATA
(de fapt cat mai corect reuseste pacientiul sa o faca la nivelul la care se gaseste.)

Pacientul hemiplegic trebuie sa se miste. Mai mult chiar, el trebuie sa-si miste cat mai mult posibil partea paralizata. Va inceta miscarea indata ce oboseste si o va reincepe indata ce se simte odihnit. Odihna face obligatoriu parte din program pentru ca ea trebuie atent corelata cu capacitatea de efort cardiovascular si conditioneaza executiile corecte. Cea mai buna odihna este somnul. Miscarea este starea noastra fireasca. Atentia si scrupulozitatea pacientului vor fi maxime, pentru ca miscarea sa iasa si pe partea bolnava cat mai asemanatoare cu cea a partii sanatoase. Eforturile bolnavului trebuie canalizate de catre specialist pentru obtinerea echilibrului, urmand anumite directii preferentiale. Buna functionare a organismului este rod al bunei functionari si in consecinta a armoniei intre toate partile lui: sistem, aparat, organ, celula. Preocuparea pentru functionarea buna a intregului se leaga obligatoriu nu doar pentru fiecare parte a lui ci in mod esential de grija pentru armonizarea intregului intr-o functionalitate cat mai echilibrata.

FUNCTIONARE inseamna evolutie, inseamna miscare.

Suntem in permanenta cu motorul pornit. Viu inseamna in functie. Functie inseamna in miscare.
Dar exact ca si la o masina, turatia motorului nu are intotdeauna legatura cu viteza de deplasare sau puterea nu inseamna in mod direct capacitate de efort. Exista insa corelatii intre parametri caracteristici miscarii care o fac eficienta sau dimpotriva care duc la pierderi importante de energie.

Punerea in functie, nu inseamna doar realizarea unor miscari, ci inseamna folosirea utila a acestora. Boala ne poate afecta o parte a organismului. Afectarea uneia dintre functiile organismului duce de multe ori in mod reflex la intreruperea momentana a acestei functii pentru limitarea pagubelor. Nemiscarea prelungita are de fiecare data efecte ample, importante asupra intregii economii a organismului si de aceea reintrarea in regim de miscare necesita o atentie cu atat mai mare cu cat oprirea a fost mai lunga. Este ca atunci cand se opreste un motor. Repornirea lui implica nu doar un ajutor exterior o antrenare ajutata a primelor miscari ci si ajustari ale multor caracteristici necesare functionarii. La inceput ,,la rece”, motorul merge inegal, cu zgomot, consuma mai mult combustibil, are viteza si forta reduse. Atingerea parametrilor optimi depinde de trecerea cu bine a acestei etape obligatorii, spunem noi,,de incalzire” si de aceea inceputul, etapa initia a recuperarii, are importanta hotatatoare pentru viteza durata si calitatea finala a recuperarii.
Dupa sedinta de recuperare vom avea mai multe feluri de efecte. Unele efecte de ameliorare a functiei sunt imediate iar altele de durata incat ele anticipate si armonizate pot constitui un ajutor substantial si coerent. Nu trebuie sa ne surprinda faptul ca reechilibrarea dupa suferinta sau boala se face de multe ori la parametri de functionabilitate superiori celor la care organismul functiona initial. Rezolvarea unor probleme de ,,blocaj” imbunatateste situatia exact ca reinitializarea unui calculator. Recuperarea nu se face insa niciodata brusc, (dintr-o data,) este vorba de un proces, se desfasoara in timp. Timpul necesar reintrarii in normal difera dupa gravitatea afectarii dar indiferent de varsta, omul are o uimitoare capacitate de refacere. La diferite varste ceea ce difera este durata. Oricat ar fi de inaintata varsta, refacerea tesuturilor chiar daca mai lent, are loc. Kinetoterapia facuta cu profesionalism si experienta, amplifica si canalizeaza regenerarea punand in functie in mod judicios aparatele si sitemele organismului.

De multe ori ne intrebam: de ce atatea griji si efort pentru recuperare, de ce sunt necesare atatea cunostinte de specialitate si atata experienta si profesionalism pentru punerea in functie? Recuperarea neurologica centrala conduce potenteaza si valorifica ofensiva evolutiei. Prin stimulare, exersare, echilibrare folosim practic extraordinarele inepuizabile resurse ale vastei retele neuronale si punem pentru prima oara in valoare pozitiva unele refaceri spontane considerate pana de curand,,involutii” ca de exemplu tendinta la spasticitate. Lucram cu mana, cu trunchiul, cu piciorul, cu muschiul, cu miscarea reflexa sau voluntara activa sau pasiva dar spre deosebire de alte domenii ale recuperarii (ortopedica, reumatica, neuroperiferica) in care tinta recuperarii este osul, articulatia, muschiul, tendonul, fascia conjunctiva, circulatia sanguina), ceea ce exersam in recuperarea neurologica este comanda centrala si controlul executat de etajele superioare neuronale, cele care stimuleaza eficient, organizeaza si conduc toata functionarea acestor structuri - EXERSAM CREIERUL. Succesul nostru va fi datorat centrarii pe echilibrarea sistemului in evolutie, urmarind sa integram cat mai repede pacientul intr-o viata zilnica cat mai aprope de normal.
Recuperarea fizica neurologica in boala neuro-motorie centrala are ca scop obtinerea,,controlului motor” adica a miscarii comandate si controlate voluntar.

De la inceput si pe tot parcursul programului de recuperare trebuie sa tinem cont de faptul ca ceea ce noi exersam nu este muschiul, membrul sau trunchiul ci comanda la nivel central, pentru ca acolo este problema (leziunea). Reinvatarea se va face folosind zone alaturate celor lezate, iar acestea vor prelua controlul si se vor specializa, treptat. Nu soldatul, ci generalul este la instructie. Nici o grija, si el poate invata! Nu lasam ca trupa sa impuna o forma de conducere cu care ea s-a obisnuit asa cum se tinde sa se intample spontan in reorganizarea cerebrala ci reorganizand conducerea fortam recrutarile acelorasi sau altor trupe se mobilizeze intr-o maniera noua de comanda si control! Daca bucuria vietii, a vietii normale este cu adevarat apreciata, redescoperita si reinteleasa, atunci pacientul merita viitoarea etapa ca pe o noua viata. Astazi este prima zi din viata ta de acum inainte. Foloseste-o cu intelepciune!

Secretul recuperarii hemiplegiei mi-a fost dezvaluit treptat din experienta  muncii cu pacientii care s-au refacut complet. Oricine a invins prin recuperare fizica medicala paralizia va poate spune acest secret, chiar daca l-a intuit doar.

Secretul este exersarea pana la reusita a anumitor miscari, intr-un anume mod, gandind ca vreau sa obtin exact o anume miscare, care chiar daca pare nefireasca, nenaturala ea este cea care are cea mai mare nevoie de exercitiu. Este vorba chiar de miscarea pe care o reusim cel mai greu, si in nici un caz invers (nu exersam ce deja functioneaza bine). Aceasta miscare dificila va evolua treptat pana cand in final va realiza si inchide echilibrul tuturor celorlalte. Fiecare directie de miscare pentru a putea fi mai usor facuta are cate o formula ca o cheie de gandire, ca o smecherie sau truc cu ajutorul careia se va realiza usor. Ca orice secret este surprinzator de simplu: sa investim efort si energie in directia puntelor slabe. Orice punct slab ne poate dezechilibra atat de mult sistemul incat il face prost sau chiar nefunctional. Investiti timp si efort cu predilectie pentru perfectionarea punctului slab si veti fi rasplatiti insutit prin valorificarea mai buna a intregului. Mergand pe ideea ca nu avem nimic deprins din nastere, nu ne ramane decat sa exersam indelung exact ceea ce am depistat ca facem cel mai greu. Trecerea de la invaliditate inapoi la normal valoreaza in termeni de satisfactie mai mult decat orice medalie.

Pacientul trebuie sa fie convins ca ceea e pare imposibil sau foarte greu de miscat la inceput poate deveni treptat daca se antreneaza indraznet, si curajos la inceput accesibil si apoi firesc.

Increderea ca exercitiul bine ales si corect facut il poate duce repede la refacere completa, este singura convingere ferma care poate hrani succesul. Trebuie sa ne caracterizeaze, incredere totala in succes in metoda, in terapeut si in victorie Nu este o cale usoara. Atunci cand deficitele sunt multiple poate sa dureaze mai mult si de multe ori progresul lent in lipsa aprecierii si a sarbatoririi victoriilor de etapa creeaza falsa impresia de drum inchis. Este nevoie de implicarea totala, de subordonarea fata de victorie. Oricat de imposibil de realizat ar parea, acest lucru este fezabil, pentru ca pacientul se gaseste intr-o situatie in care cu adevarat ii lipsesc doar cateva verigi dintr-un lant.

Intrebarea este: ,,cum fac”pentru a misca.

Raspunsul va fi intotdeauna insotit de demonstratia practica. Cerinta de miscare va fi intotdeauna fezabila iar experienta terapeutului va face diferenta intre incercarile independente fara succes ale pacientului si o cerinta a miscarii dintr-o pozitie facilitatorie gandita intr-u mod special ca sa poata fi posibila.
Simplul fapt ca pacientul pune aceasta intrebare inseamna deja dorinta de recuperare, pe care se bazeaza reusita, inseamna primul pas. Momentul trebuie observat, pus in valoare, utilizat la maximum, este un moment important care nu trebuie in nici un caz lasat sa treca nefolosit. Este nedrept ca pacientul sa fie lasat in aceste momente fara un ajutor profesional experimentat, altfel va trage concluziii total gresite, total nefavorabile si neproductive.El va spune: ,,am incercat si nu merge”, ,,am incercat de multe, de nenumarate ori si e clar”, ,,gata, am pierdut capacitatea de a-mi misca mana si piciorul”, ,,am tot incercat si degeaba”. Intr-o mare parte din cazuri se intampla, din pacate, asa. Pacientul isi formeaza o convingere ferma. Odata ajuns in aceasta situatie se declanseaza niste mecanisme psihice foarte greu reversibile, pentru ca este mult mai usor sa faci pe cineva sa inteleaga o situatie cand el nu o intelege decat sa-i schimbi o convingere bazata pe experienta lui.

Control motor inseamna nu doar comanda de incordare ci si comanda activa de relaxare.
1) Primul secret este sa exersez, sa misc continuu. Doar asa progresul va avea viteza maxima.Asta nu inseamna sa nu ma odihnesc. Odihna din timp in timp este esentiala dar ma voi odihni doar ca sa-mi revin si sa pot reincepe corect miscarile.
2)Al doilea secret este sa nu uit relaxarea, dupa fiecare miscare si chiar in timpul fiecarei miscari. Adica sa alternez contractia pentru miscare cu relaxarea pentru miscare si chiar sa insotesc miscarea de relaxare a musculaturii neimplicate. Adica sa misc suplu, lejer, nu cu forta si nu crispat.
3)Sa nu uit exersarea nici unei directii de miscare. Sa incerc toate directiile.
4)Sa exersam punand accent pe directiile deficitare,  cele despre care stim ca se vor reface greu.
5)Sa nu imi propun sa fac miscarile ca inainte ci altfel. Sa inventez un mod de a ma misca.
6)Sa am satisfactia, placerea, bucuria reusitei.
7)Sa am nevoie de a ma misca.

Metoda mea functioneaza, nu este o ipoteza.
Ea se bazeaza pe o individualizare atenta a tratamentului fizic diferentiat pe tratarea nivelului la care este afectat controlul motor: declansare, sustinere, conducere, apreciere, dozare, sau corectarea miscarii, dar si in functie de evolutia in timp a recuperarii si afectiunilor asociate.
Mi-am dat seama insa ca daca o metoda a fost valabila pentru unul sau altul dintre cazuri, ea poate fi adaptata ca sa functioneze pentru oricare dintre hemiplegiile sau hemiparezele in care este pastrata capacitatea de gandire si de miscare coerenta a partii sanatoase.

Hemiplegia - hemipareza este afectarea de cauza neurologica centrala a capacitatii de miscare si postura a unei jumatati de corp este azi cel mai important handicap grav al adultului.

Cauza hemiplegiei este  Accidentul Vascular Cerebral, ischemic sau hemoragic sau traumatismul cerebral.
Descoperirile recente in domeniul neurologiei duc astazi la din ce in ce mai multe refaceri complete sau la redobandirea de catre multi pacienti a capacitatii de miscare foarte aproape de o viata normala. Specialistul in recuperare foloseste astazi cele mai recente descoperiri in domeniul intelegerii functiei neurologice centrale, a psihologiei, electroterapiei, reinvatarii, biofeedbackului, electroterapiei antagoniste si bineinteles posturari decontracturante ale exersarii fizice inteligente. Folosim in acest proces aparatura de ultima generatie, urmarind sa obtinem o maxima individualizare in stimularea creierului prin exercitiul fizic. Tehnicile folosite astazi sunt continuatoarele metodelor consacrate iar experienta indelungata a specialistilor ce s-au luptat dintotdeauna sa inteleaga si sa trateze acesta suferinta, ramane extrem de valoroasa.

Recuperarea are ca scop obtinerea ,,controlului motor”.
Strategia e simpla: pe fiecare dintre directiile de miscare articulare, coordonarea armonioasa a acestor miscari pentru realizare miscarilor utile, a echilibrului si deplasarii in siguranta.
Capacitatea de a initia, sustine, conduce si mentine contractia musculara, de a ceda si de a o inlocui.Initia, mentine si doza, accelera, incetini si opri contractia musculara. De a sustine constant, conduce precis si corecta din mers miscarea folosind simultan (pentru stabilizare) si alternativ (pentru schimbarea directiei) musculatura antagonista. De a ceda (ca  excentric) din contractia realizata in mod dozat.